Am visat sa patrund dincolo de usile ferecate. Faptul ca in spatele vreunui zid sau in spatele vreunei cortine se afla ceva, nu m-a lasat niciodata indiferent. Aici si imaginatia isi joaca rolul sau atit de bine. M-am gindit multa vreme ce poate ascunde o arhiva a unui radio batrin. Cite lucruri si cite inregistrari pe care nu le-a mai auzit nimeni niciodata stau cuminti acolo asteptindu-si fiecare jocul destinului. BBC-ul a facut avere in ultimii ani scotind la lumina sesiuni de inregistrari cu formatiile anilor 60 sau 70, fragmente de interviuri cu oameni care au fost si nu mai sunt…
Am fost luat prin surprindere la inceputul de martie, atunci cind, mi s-a spus ca ar trebui sa fac o emisiune aniversara despre Radio Cluj. Institutia implinea 56 de ani si acest lucru trebuia marcat si in emisiunea mea de seara. Aproape instantaneu m-am gindit la arhiva acestui radio. Stiam ca acolo voi gasi lucruri cu si despre oamenii pe care ii stiam atit de bine, sau despre care macar auzisem sau citisem pe ici colo.
Si am deschis usa ferecata. Rafturile miros interesant. Nu miroase ca o biblioteca, e altceva, un miros parfumat de carton, praf si o esenta necunoscuta… Ma urc pe rafturi pina sus la tavan. Caut. Fiecare cintec e o banda. Fiecare banda e inchisa intr-o cutie ingalbenita de carton. Gasesc primele inregistrari cu Celelalte Cuvinte. Stiu ca benzile astea, asa crude aveau sa devina prima fata a unui disc de vinil. Gasesc Experimental Qvartet si Qvintet, o trupa pe care nu am auzit-o niciodata dar despre care mi se povestisera atitea. Cica acolo cinta un chitarst pe nume Vali Farcas, care aducea in vreme cu McLaughlin. Dau de benzi cu Adriana Ausch, Marcela Safiuca, Adrian Ivanitchi, Catalin Condurache si Mircea Florian. Ba gasesc si inregistrari cu formatia Telegraf din Turda ce avea sa devina mai tirziu un nume mult mai popular, Compact. Gasesc Ora Locala, Clepsidra, Kappa si o multime de inregistrari cu Rodion GA…
Am transpus totul in sistem digital. Pentru o clipa mi-am dat seama ca am distrus toata vraja aproape mistica a locului. Acele cintece cu greutate, si la propriu si la figurat, deveneau brusc banale mp3-uri.
Dar la urma urmei asta era singura lor sansa. Asta era urmatorul pas in jocul destinului de care povesteam. Am facut emisiunea cu bucurie si poate chiar piosenie… deschisesem doar o usa ferecata.
March 31, 2010 at 5:22 pm
Am ascultat parti din emisiune. Foarte mijto! Eh, ce praf, trecutul ala era parca mai proaspat decat prezentul.