music

Rodrigo y Gabriela - Tamacun

E vorba de bucurie aici. Asta am simtit cind am ascultat zilele trecute, pentru prima data, Rodrigo y Gabriela, doi chitaristi mexicani recomandati de unul dintre ultimele numere ale revistei americane Guitar World. Caci ce stim noi de fapt despre muzica mexicana ?

… poate doar refrenul cu “Celito Lindo” din cine stie ce film difuzat cu ani in urma.

Mexicul e acolo pe harta, in umbra unchiului Sam. Aparent mai respira desi uneori isi asuma aroganta de a le da totusi cite o lectie vecinilor. o lectie in plan fotbalistic.

Doi muzicieni necunoscuti ai unei obscure trupa de trash isi lasa in urma si frustrarile si tara, si se adapostesc o vreme in pasnicul si umedul Dublin. Asa ar putea incepe istoria romantata a lui Rodrigo Sancez si a minunatei Gabriela Quitero, fara sombrero, intr-o tara fara cactusi si spini, unde pun bazele unui duo incediar de chitari. Acum in zilele noastre. Fara amplificarile si efectele de care avusesera parte, doar cu lemnul chitarii. Atit…

Momentul e prielnic pentru astfel de chestiuni exotice. Europa il primise deja cu bratele deschise pe Jose Gonzales, chitaristul suedez cu radacini argentiniene, asa ca Rodrigo y Gabriela au urmat imediat pe lista de adoptie. Iubitori de flamenco, de Django, de Zeppelin sau chiar de Metallica, aici e locul unde obsesiile voastre primesc culoarea vie, verde la care ati visat atit.

Discurile acestor transfugi au si prelucrari din rockul clasic si melodii arse de soare. Intrebati care sunt influentele lor majore  au spus foarte serios Megadeth, Slayer, Testament sau Overkill. Daca ar fi sa asculti doar replica asta nu stiu la ce ai putea sa te astepti. Norocul e ca, in momentul in care cinta, le vezi transfigurate si chipurile si mainile.  Am ales pentru exemplificare aici o piesa intitulata Tamacun. Si mi-am amintit ca am avut si noi Tanacu’ nostru de care s-a ales inevitabil prafu’.

© 2010 Rockritic.    Muzica 2010