music

Them Crooked Vultures

Hai sa cintam ceva frumos isi spun la repetitii componentii unei trupe rock. Da ma ! hai sa facem o balada, o dam pe sentimente si dragoste si gata… si se pun baietii pe treaba si de cele mai multe ori iese ceva ce a mai iesit si inainte, suna banal iar solistul se fisticeste si sufera ca o mitza in calduri. Asta e scenariul pe care il joaca zic eu peste 90 la suta din trupe. Insa ideea prinde de cele mai multe ori pentru ca sentimentele sunt banale si universale si lipsite de orice urma de sofisticareala.

Dar ce se intimpla in celelalte cazuri ? Probabil nimic sau … dracu’ stie, iese ceva ca o lovitura de maciuca, ceva tare ca piatra, un fel monolitic de a ataca urechile. Astea sunt cazurile care merita studiate aici. Muzica e un test pentru fiecare dintre noi fie el ascultator sau muzician, iar acestui test nu ne putem sustrage in nici un fel. Asadar…

…cu doua decenii in urma inregistram de la radio, pe casete coreene,  toate albumele celor de la Led Zeppelin. Se auzea intr-un mod in care nu am mai descoperit aceeasi muzica ani mai apoi transpusa pe CD-uri. Casetele se mai si mototoleau pe alocuri, asa ca sunt fragmente intregi pe care le-am retinut asa… si dincolo de toate astea am ramas cu un respect enorm pentru fiecare membru al trupei. Am toate albumele Plant, tot ce a facut Page… si foarte mult din ceea ce a facut John Paul Jones, basistul dirijabilului … parea de la inceput cel mai enigmatic dintre toti. Retras si introvertit in showul de la Madison Square din anii 70 si mai apoi ascuns de cele mai multe ori in spatele coloanelor muzicale din filme. John Paul Jones revine in anii 90 invitat fiind de casa de discuri a celor de la Crimson sa-si inregistreze propriile idei muzicale. Si surpriza, … e cel mai rock dintre cei 3 zeppelini, ba chiar heavy frate…

O trupa cu Paul Jones e o dinamita sigura, asa ca atunci cind cineva mi-a spus ca au aparut “Then Crooked Vultures” cu legendar alaturi de Dave Grohl la tobe si Josh Homme la chitara mi-am zis ca asta nu poate fi decit o fabulatie. Gasca pare o utopie. Si totusi… am dat fuga la furnizor, am ascultat albumul si m-am bucurat. E din categoria aia mica de care ziceam la inceput. Nu e prea usor de digerat de rockerii care multumesc cu formulele prestabilite. E genul care nu face compromisuri nici in privinta soundului care e atit de consistent si plin in cit nu mai lasa nici o urma de fisura. E pentru rockarii batrini dar si pentru cei care se pregatesc sa fie batrini. Asa ca ia discul si vezi pe unde esti… daca nu-ti place poti sa bei in continuare linistit cola cu energizant.

© 2010 Rockritic.    Muzica 2010