Se spune ca pina si cele mai traznite idei trec prin aceleasi minti in acelasi timp. Orice ai crede ca e un gind numai al tau poate sa fi strabatut chiar in acea clipa si mintea altcuiva. Asa ca m-am consolat de mult timp cu ideea ca momentele mele care frizeaza genialitatea sunt doar niste experiente trecatoare, de grup. Sper ca sunteti de acord ca atunci cind avem parte de 2 minti e vorba deja de un grup…

M-am tot gindit cu ceva vreme in urma cum as face un clip pentru o anume piesa. Iar ideea salvatoare mi-a venit intr-un rastimp in care am realizat ca unul dintre putinele lucrurile care ne aseamana este patul. Patul ca si idee universala a unui loc prin care trecem fiecare si in care ne putem afla in acelasi timp si la aceeasi ora. M-am pus si am filmat si urmeaza sa montez. In timp ce se derula toata povestea asta primesc prin mail un link cu un clip… cu un pat. Am fost putin descumpanit. De renuntat nu as fi renuntat nu pentru ca mersesem deja prea departe ci pur si simplu pentru ca eu nu renunt.

Trecind peste disconfortul psihic, pentru ca a fost ca si cum cineva ti-ar fi aratat poze cu iubita in bratele altcuiva, am derulat de mai multe ori clipul primit. Evident ca in afara de pat altceva nu mai leaga ideea mea de ideea din capul regizorului care a facut o fabuloasa poveste vizuala pentru Oren Lavie si piesa lui “Her Morning Elegance “. Hotarind definitiv ca sunt asadar doua chestiuni absolut diferite am mers inainte si am cautat tot discul lui Lavie.

Caci in fond cine e Lavie asta ? E ceva care aduce cu multe lucruri frumoase. Mi-a amintit, si nu numai mie, de vocea lui Gilmore, in schimb orchestratiile sunt fabuloase. Asa cum nici nu visezi sa auzi. Pare un disc cu muzica de film dublata si de voce. Oren Lavie e o chestiune poetica, pentru un cerc foarte restrins si disparut… Mi-e greu sa va recomand un album pe care stiu ca nu prea veti avea cum sa-l procurati, dar e mai usor de cautat fiind albumul de debut al tipului. Se numeste “The Opposite Side of the Sea”. E pentru intelect si mai apoi pentru minte, caci muzica lui Lavie intra prin acea pilnie spre suflet. Am dat acum search si vad ca tipul e si dramaturg si director de teatru…

Si uite asa viata noastra curge intr-un carambol permanent dinspre o idee spre alta, dinspre o intilnire spre alta…si de ce nu dinspre un pat spre altul. Acum va propun patul lui Lavie urmind ca peste putin timp sa va ademenesc si spre patul meu.