music

Peter Cincotti - Goodbye Philadelphia

Long time no see e adevarat. Dupa ce s-a schimbat  interfata acestui site lucrurile mi s-au parut dintr-o data mult prea serioase. Si mult prea greu de suportat si am stat cuminte la cutie. In urma cu un an de zile, in aceasta zi am trait una dintre acele patanii pe care nu le mai poti repeta niciodata in viata. Intocmai ca intr-un cintec de Mircea Florian care spune, “…ma atrage, ma absoarbe tainicul virtej…”, la fel si eu m-am cufundat intr-un tunel de mai multe ori. De sapte. Noroc ca nu eram singur, pentru ca astfel acum am martori si lumea poate sa ma creada.

Se facea ca invirteam volanul unei masini albastre intr-un labirint de drumuri asfaltate. Departe de orice lucru familiar. Incercam sa ajungem undeva, fara sa stim nici de ce si nici cind. Si de fiecare data, drumul  se curba incet, ca lumina in asfintit, si intra ca faina prin ciur, absorbit de tunel. Tunelul era lung. Aveam timp lejer sa ascultam 3-4 piese… Ieseam mai apoi la lumina cu speranta ca fiecare intoarcere avea sa ne faca mai puternici si mai destepti. Insa nu se intimpla asta. Drumul serpuia, zvircolea asfaltul ca un sarpe, si de pe spatele lui ne trezeam iarasi in tunelul fara fund. Si lucrurile au continuat asa pina cind masina nu a mai fost albastra. Se insera iar griurile si negrul ieseau la lumina.

Nu am crezut ca pot fi victima labirintului. Nu am crezut ca ma voi izbi vreodata de peretii lui fara de scapare. Si cu toate astea mi-a trebuit un an intreg sa scurg invatatura. Si sa o pun deoparte.

Am ales azi spre ascultare o piesa pe care am descoperit-o in acele zile. Imediat dupa tainicul virtej. Un tip cintind la pian. Il stiam bine dupa ce i-am studiat primele 2 discuri. Peter Cincotti se vrea un Sinatra contemporan. Cu marginile de la gulerul camasii extrem de albe, un compozitor suficient de interesant ca sa capteze si atentia pretentiosilor si pe cea a plebeilor. Ultimul lui disc e aproape erotic. E pentru cei care ar minca oricind sa zicem tiramisu pe capota masinii, undeva deasupra orasului.

PS. Ii salut si cu aceasta ocazie pe Manu si pe Vali , martotii experientei tunelare. Sa ne fie de folos !

© 2009 Rockritic.    Muzica 2010