Am ales azi spre ascultare o piesa pe care am descoperit-o in acele zile. Imediat dupa tainicul virtej. Un tip cintind la pian. Il stiam bine dupa ce i-am studiat primele 2 discuri. Peter Cincotti se vrea un Sinatra contemporan. Cu marginile de la gulerul camasii extrem de albe, un compozitor suficient de interesant ca sa capteze si atentia pretentiosilor si pe cea a plebeilor. Ultimul lui disc e aproape erotic. E pentru cei care ar minca oricind sa zicem tiramisu pe capota masinii, undeva deasupra orasului. Continue reading →