artists

Joe Bonamassa - Bridge to Better Days

Zi calda, cu mult soare, vint blind, de ziua mortilor. M-am plimbat prin oras am mers la cimitir, pe alei. Niciodata nu am vazut un oras atit de viu. Oameni optimisti, zimbind, bunavointa, solidaritate… un feeling pozitiv. “Buna ziua !” in dreapta si in stinga. Am descoperit orasul mai viu ca niciodata. De ziua mortilor.

Asa ca am sa ramin pozitiv. Si o sa va prezint astazi un tip misto. Un tip al carui nume insusi prevesteste revarsari de bine. Il cheama Bonamassa. Am avut citeva lucruri de-ale lui pe undeva prin casa dar nu m-am obosit sa le scot la iveala decit acum, de curind. Bonamassa e bluesul foarte tehnic adus cu greu pe spate, ani de-a rindul, de Vaughan, Shepherd sau Clapton. Gibsonul e iarasi la putere, aschiile sale inconjoara trunchiul si se aprind singure.

Bluzmenii astia apar din cind in cind ca niste profeti desculti care nu anunta nimic. In nici un caz ceva din viitor. Bluesul prevesteste trecutul intr-o mai mare masura. Va recomand sa cautati albumul “You and Me”, din 2006. Nimic nu se repeta, fiecare cintec e un studiu in sine. Exista acolo, printre celelalte, un cover dupa “Tea for One” piesa Led Zeppelin minunata, de care nu si-a mai amintit nimeni in ultimii 30 de ani.

Si pentru ca bluesul e o chestiune live am gasit o inregistrare dintr-un show de televiziune. Si inca ceva. Bluesul e in esenta sa atunci cind e cintat in trio, caci de la Cream si pina la noi puterea treiului nu a putut fi inlocuita cu nimic. So…

© 2008 Rockritic.    Muzica 2010