Featured

Bon Iver - Flume

Pe rockritic tirania e bicefala. Adica exista doua trunchiuri cerebrale, doi hipotalamusi, materie cenusie dubla. Si uneori se intimpla sa ne mai aducem aminte de asta si sa facem cite o sedinta. Desi stam in orase diferite sunam uneori adunarea si desertam pe masa, mere, pere, caramele. Broasca cu ale sale, mereu mai intelectuale, cu pretentii, de auzit atent , eu cu chestii mai de otelarie, trase in forme, uneori mai diforme alte ori mai conforme. In fine… La ultimul summit mi-a fost prezentat de broscoi un tip cu rezonante magnetice hibernale. Il cheama Bon Iver.

Bon Iver e toata aspiratia noastra catre o degringolada fructuasa, catre o agonie care nu poate sa sfirseasca decit in poem si niciodata pe patul de spital. E un fel de erou care nu pretinde nici o clipa ca face pe eroul, insa tot jocul asta de masti, sau nu, ii iese. Bon Iver e un fel de “iarna frumoasa” intr-un joc de cuvinte care i-a dat pe spate pe toti cei care prefera o carte buna oricarui cd cu muzichii. Adica vreau sa spun ca exista o categorie care ar citi oricind mai degraba decit sa faca altceva.

Bon Iver s-a depresurizat sentimental la un moment dat si a urcat pe drumuri de munte intr-un refugiu plin de zapada. Si culmea l-au potopit ninsorile si el a ramas acolo in cabana vreo 3-4 luni, timp in care noapte alunga lupii cu o lopata iar ziua cinta la chitara. Si asa, intr-un alb coplesitor, reperele au disparut, si singurele borne i-au ramas cele pe care singur si le-a plantat. Adice ceva de genul vezi ce vrei si cinti ce vrei.

A stat acest tinar acolo cu gindul mereu la o fata pe care evident o lasase undeva jos, la poalele muntelui. Albumul se numeste “For Emma, Forever Ago” si a fost lansat o data cu dezghetul, in aceasta primavara. Bon Iver nu se complica foarte mult si cinta in falsetto de cite ori poate. Vocea lui suna altfel. Are ceva din urletul bine temperat al lupului, are armonizari foarte interesante. Constructiile sunt stabile, inregistrarile le-a facut chiar acolo. La izolator. Iar toate imperfectiunile ramin drept marturie.

Despre Bon Iver am crezut ca nu-mi va vorbi decit Broasca, dar nu stiu cum muzica lui s-a raspindit. Si am inceput sa citesc despre acest muzician atit de pe placul fractiunii culte in tot felul de reviste literare. Si pentru ca Broasca se entuziasmase atit de tare de muzica lui incit m-a sunat de indata ce l-a auzit, i-am dat lui sansa sa scrie citeceva. Insa mereu lucrurile care ne plac foarte tare ne ramin o chestiune mult prea personala. Asa ca mi-am luat eu inima in dinti, acum cind imi doresc in sfirsit o iarna buna.

© 2008 Rockritic.    Muzica 2010