Diminetile imi prilejuiesc tot felul de apropieri ciudate de oameni pe care ii vad intimplator si pe care sigur nu o sa-i mai vad niciodata. In noul context urban, in care masinile convietuiesc peste tot, si pe trotuare si pe linga trotuare, deplasarea pe sosea e anevoiasa. Inevitabil te intersectezi cu farurile unuia care vine din sens opus. Si nefiind loc de doua capre pe un pod ramine la latitudinea unuia dintre cei 2 sa o lase mai moale si sa il lase pe celalalt sa treaca. Azi, desi era evident ca eu trebuie sa trec, bolidul mare, negru si urit din fata mea nu s-a miscat in nici un fel in nici o directie. Asa ca am trecut incet, la limita frecarii, si cind geamul meu a ajuns in dreptul lui am oprit . Am fost curios sa stiu daca un astfel de imbecil are o fata odihnita la ora aia. In fine, era un uricios cu mustata, negricios, imbracat intr-un costum cu o cravata penibila. S-a uitat dispretuitor la mine. Am simtit atunci pentru vreo 2-3 secunde ca urasc tot ce ma tine aici, nationalitatea, religia, folclorul, banca nationala, carpatii… As fi vrut sa stiu ungureste sa-l injur si sa-i spun ca Ardealul nu-i al lui. Si mai apoi sa-l vad cum pune botul balos si eventual sa scot un pistol cu bile. Si sa-i trag o bila in bila.
Intre timp m-am calmat. Astfel de intilniri au loc zilnic, poate chiar in fiecare clipa. E o confrutare a doua lumi care una se extermina pe cealalta. Asadar, ca sa avem vreo sansa, trebuie sa devenim mai violenti.
Sa trecem la muzica si sa incepem cu o intrebare. A auzit cineva de trupa Eleven ? Nici daca dai search pe google nu le gasesti usor habitatul. Se trag din furia anilor ’90 si sunt o afacere de familie. Chitaristul Alain Johanes e consortul claviaturistei (ca altfel nu stiu cum sa-i spun) Natasha Schneider. Au scos citeva dintre cele mai interesante albume de rock alternativ si asta pentru ca au fost foarte personali in materie de armonie. Poate de asta nu au iesit la suprafata… Daca esti prea intelectual acolo unde nu e neaparat nevoie esti exmatriculat.
Oricum albumele lor “Eleven”, “Avantgardedog” sau “Howling Book” sunt niste chestiuni care merita explorate. Si in plus, Chris Cornell, i-a luat alaturi si pentru compozitii si pentru inregistrarile albumelor sale solo si asta nu a putut fi decit un plus. Hai sa ascultam acum Reach Out, o piesa cu un sound destul de violaceu insa cu un mesaj foarte solar. De asta si stau linistit, daca am Eleven in masina ma pot pune cu orice produs de serie limitata pe care-l intilnesc.
