concerts

Barcile au plutit la Leningrad - Sziget Festival - ziua I

Primul contact mai consistent cu muzica la Sziget, daca nu luam in calcul harmalaia venita din toate partile odata intrat pe aleea principala, vine la nici o ora de la debarcare.

E miercuri, prima zi plina de Sziget. Mi se pare ca trece o vesnicie pana ajung la World Music Stage, unde canta Leningrad. Ratez inceputul (si implicit fotografiile din fata scenei), asa incat asist la spectacol de la o oarecare distanta si, de ce nu, inaltime.

Iar spectacolul e … dublu – eforturile celor 14 oameni de pe scena se completeaza cu munca de jos – publicul asuda, se zbate, flutura maini si face crowd surfing. Iar surfingul la Leningrad se face in barca – una mare, de patru persoane, gonflabila, ia cate un pasager si e purtata pe maini de multime. O calatorie de felul asta dureaza foarte putin – Guiness Book Of Records ar putea consemna ca cele mai scurte calatorii cu barca au avut loc pe-o insula – ambarcatiunea se rastoarna, prin aer plutesc cateva secunde picioarele fostului ei pasager, care se scufunda apoi in masa de oameni. Barca mai atrage, cat de curand, un alt amator de plimbare prin aer. Iarasi maini intinse, iarasi dezechilibru, saritura in “apa”, si tot asa, fara-ncetare, in timp ce de pe scena rasuna furios un ghiveci fierbinte de punk si ska, ale carui cuvinte pline de obscenitati raman, in rusa cantate fiind, total infensive pentru urechile mele.

Intelesi sau nu, Leningrad transmit un chef nebun de miscare, pe care hoarda de petrecareti il absoarbe imediat, provocata si de cel mai dement personaj din trupa – un urias chel, rujat neglijent, cu rosu aprins, imbracat in haine de camuflaj, ce nu are decat un rol – nu canta la nici un instrument, e doar show-man – din cand in cand se-apropie de buza scenei si, cu privire dementa, incita spiritele. Cand nu da din maini agitatorul multimii se-aseaza si fumeaza, sau, mult mai interesant, gaureste o doza de bere, dupa agitare corespunzatoare. Si-o loveste de scafarlia lucioasa si zambeste grotesc cand din cutia gaurita lichidul tasneste peste spectatorii din primele randuri. Steaguri improvizate impodobesc peisajul, berea e vitala ca aerul, harmalaia continua iar eu ma retrag naucit.

Ma retrag e un fel de-a spune, caci Szigetul nu e cel mai potrivit loc pentru meditatie… La scena mare e Alanis Morissette, dar nu o onorez cu prezenta, caci trebuie sa-mi trag putin sufletul. Si, pe deasupra, e foarte cald, asa ca imi var capul cateva secunde in jetul de apa rece fin pulverizata cu ventilatorul – asta e o gaselnita senzationala la Sziget Festival.

Dar sa vedeti cum e limonada, la care, iata, nu am izbutit sa ajung nici in episodul asta… Data viitoare!

(P.S. Din noul val, The Kooks imi plac cel mai mult – i-am urmarit aproape o jumatate de ora. Par sinceri, au un quelque chose numai al lor)

© 2008 Rockritic.    Muzica 2010