Martin Sexton e unul dintre cei mai faini tipi pe care i-am descoperit in ultima vreme. Auzind la un moment dat piesa lui “Love keep us together” am fost convins ca vocea aceea nu poate apartine decit unui negru. Atit de abil urcind scari si octave, ca un lift extrem de rapid catre virfurile unui zgirie nori. Asa ca am dat search sa-i vad fatza. La prima vedere mi s-a parut un dur. Inselatoare aparente insa.

In marea majoritate a clipurilor de pe iutub apare neras, grasutz, parca trezit din somn. Si tocmai asta e tot farmecul sau. Pare dezinteresat fata de ceea ce face, picat din luna cu chitara in brate. Nu am gasit nimic care sa para cit decit profesionist ca filmare. Doar capturi ale fanilor din sala. E bine si asa. Importanta e vocea sa. Pare uneori un folkist venit dinspre soul. In alb dinspre negru.

Evident ca nebunia e si mai mare in cazul albumelor de studio unde alaturi ii stau tot felul de descreierati, cum ar fi Tony Levin la bass, si unde totul se amplifica altfel. Desi critica il numeste de ceva vreme una dintre cele mai interesante noi aparitii pe scena “new folk”-ului, Martin Sexton are deja o virsta si pare o chestie pe care o vor pune deoparte doar cei citiva.

Ascult de doua veri albumul “Wonder Bar” si piese razlete de pe alte discuri, cum ar fi “Caught in the rain”, unul dintre cintecele despre care pot spune in orice clipa ca e o capodopera. Cam asta ar fi o recomandare la inceput de iunie pentru cei care viseaza si la altceva decit trei produse identice la super pret. Doar acum si aici Martin Sexton !