Iata un getleman ! Ce e asta ? Un tip care respira nobletze prin fiecare por al fiintei sale. Un tip care a fost acolo sus, sus de tot pe dirijabil, si caruia nu i s-au urcat cerurile la cap.

Mi-l amintesc pe John Paul Jones in celebrul film “The song remains the same”, cu povestea turneului american al celor de la Led Zeppelin in America, stind mai mereu in penumbra. Flasurile si luxii se revarsau in fata, peste fetele lui Plan si Page, iar el undeva in plan secund dirija ritmic si armonic intreaga nebunie. John Paul Jones a fost doza de stabilitate a dirijabilului. Omul fara ostentatie si fara remuscari.

Tip genial din punct de vedere muzical, John Paul Jones a stat multa vreme in spatele unor capodopere. E rascolitoare si atit de lipicioasa, spre exemplu, tema gasita de el, in studio, alaturi de Rolling Stones, atunci cind a fost solicitat sa inregistreze pianul piesei “She’s like a rainbow”. Si au mai fost si alte astfel de colaborari.

Dupa dizolvarea supergrupului, John Paul Jones s-a retras, nu stiu unde…poate in castelul gotic din filmul aminitit si a scris o vreme muzica pentru film. Abia in 1999, intra in studiourile trupei King Crimson si trage primul disc solo, “Zooma”. La ce sa ma fi asteptat ? In nici un caz la faptul ca fostul Zep era dintr-o data mai plin de energie si de rock ca si colegii sai. “Zooma” e un disc recomandat lucratorilor cu ciocan pneumatic sau a taietorilor de lemne cu gaterul. Rock pur, spectaculos. La Fel si “The Thunderthief” din 2001

L-am vazut si in filmarea din iarna de la reunirea grupului. Acelasi gentleman irecuperabil, cu gesturi calme, largi si sigure. Urcase din nou pe dirijabil. Am gasit o filmare interesanta unde mai apare si Paul Gilbert, chitaristul de la Mister Big, iar John Paul Jones, la mandolina, cintind “Going to California” m-a dus mai degraba cu gindul la atmosfera piesei “The Battle of Evermore”.