
Ce sanse ar avea in industria asta devoratoare un tip cu o fatza blajina, cu un nume ciudat, inventat, un tip ce stie clar ca nu va aparea niciodata pe un T-shirt spre exemplu. Asa e Luka Bloom. Fratele unui muzician celebru in Irlanda, s-a decis chiar de la inceput sa-si caute un cu totul alt nume pentru scena. Sa fie Irish, sa tina de Dublin, sa tina de James Joyce. Ok. Si-a zis “Bloom” in cazul asta. Si “Luka” pentru ca tot era la moda in vremea ‘ceea piesa lui Suzane Vega.
Luka Bloom e genul de seductie instantanee pentru mine. Cindva in urma cu zece ani, un prieten mi-a dat 2-3 casete “casate” in America, dar care ajunsesera prin bunavointa cuiva intr-o tzara aspirator de obiecte, lucruri si haine iesite din uz acolo. Asa a ajuns la mine o caseta pe care scria “The Acoustic Motorbike”. Albastra. Super album. Cu un sound de chitara care ma urmareste si acum. Atit de clar si distinct, atit de fara fitze si trucaje. Luka Bloom mi-am zis, ce figura…hai sa mai caut.
Acum am toate discurile lui si m-am bucurat de fiecare datra cind am reusit sa imparatsesc cu cineva muzica lui. E un fel de impartasanie intru ceva foarte subtil si precis. Exista feeling pentru asa ceva. Luka Bloom nu e un profet in tzara lui. E mult mai bine primit in Europa. Unul dintre discurile lui e tras live la Amsterdam. Cred ca a ajuns si in Ungaria la Sziget. Spun asta pentru ca el insusi cinta experienta unei calatorii in Balcani intr-una din piesele sale. O fi fost si in Romania. O fi mincat si ciorba de burta sper. Sa-i fie de bine !
Luka Bloom as fi vrut sa fiu eu daca ma incumetam vreodata serios sa cint la chitara. Problema e ca… greu de crezut ca as fi reusit vreodata sa scriu piese atit de tihnite si profunde. E ceva din miscarea verde a ierbii din fata casei lui, nederanjata decit de vint, un vint ce nu seamana dezordine… un vint ce nu-mi apartine si atunci ma rezum sa-l admir.
Luka Bloom e vertical de la bun inceput. De la primul sau disc. Acum totul e posibil. Cauta, caci iti este la indemina “Innocence” din 2006 sau sa zicem “The Acoustic Motorbike” din 1992, discul cu care am inceput eu.
DA… foarte tare!