music

Peter Frampton - Show me the Way

Azi au inceput ploile in orasul unde locuiesc. Temeinic. De cu seara. Si orasul e strangulat ca de un sarpe boa de siruri de autovehicole. In ploaie nu mai conteaza cit ai dat pe masina ta, e acelasi lucru. Ploaia ne egalizeaza pina la piele. Am pornit incet. Spre job. Mi-am luat preventiv un brat de CD-uri si am bagat in player albumul “Now”, cu Peter Frampton, album aparut cu ceva ani in urma. Nu multi. Nu atit de multi.

Si cum stateam in sirul alienat de masini mi-au venit in minte intimplarile si felul in care ne-am cunoscut. Eram elev in a zecea sau a unshpea, cind unul dintre amicii mei, mult mai mare ca mine, considerind ca infuzia Crimson si-a atins tinta, mi-a sugerat sa ascult “Frampton Comes Alive”. Zicea ca asa ceva nu se poate povesti. E vorba de discul din ‘76 care, aveam sa aflu mai tirziu, e si unul dintre cele mai vindute discuri live din istorie.

In fine…unde dracu sa gasim Framptonu’ ? Si asa am asteptat vreme de vreo 2 saptamini, cum astepti dealerul care nu mai vine. La un moment dat ma suna si-mi zice sa-mi pregatesc o caseta. Era vremea cind averea mea se impartea intre 3 Agfa si vreo 20 de Orwo. Am ales un Orwo si m-am pus sa astept. Mi-a zis unde sa merg. Trebuia sa parcurg o alee intunecata, sa ma strecor pe linga un bloc, mai apoi luind directia unei ghene de gunoi aveam sa ajung in dreptul unui bloc. Acolo la parter locuia un respectabil profesor universitar. Fiul lui avea Framptonul, pe disc, original.

Vorbim de anii 80, spre final, cind orice indrazneala putea fi interpretata. Am sunat la usa, mi-a deschis un tip, mi-a luat caseta si a inchis repede usa. Drum inapoi. Ghena, blocuri, carari… important e ca in 3 zile mi-a tras caseta. Orwo. L-am sunat pe amic sa-i multumesc. Mi-a zis sa ma pun pe ascultat. Si am ascultat ani de zile concertul. Am descoperit citeva dintre cele mai stralucite compozitii ale anilor 70. Multe dintre ele atit de frumoase incit ascultind nu mai reuseam nici cum sa inaintez. Dadeam mereu piesa de la inceput. Si a treia… si a patra… si a cincea. Tirziu am ajuns sa ascult si finalul.

Toate acestea mi le-am amintit astazi de dimineata stind de nenumarate ori la stop. Pare ciudat nu-i asa ? Azi schimbul muzical se face instantaneu si in cantitati mult mai mari. Si tocmai de aceea, toata lupta mea din anii 80 incepe sa aiba o aura glorioasa. Parca si oglinda imi intoarce o alta fata. In plus muzica nu era o afacere ieftina. Costau un leu atit celebra punga din polimeri-stereospecifici cit si minutul-stereo, tras pe o caseta Orwo produsa in DDR.

© 2008 Rockritic.    Muzica 2010