music

David Pastorius and Local 518

Ideea e ca nu ma asteptam la nimic atunci cind am pus mina pe albumul lui David Pastorius. Mi-a mirosit a gluma inca din start . Pastorius e un nume atit de mare incit reaparitia brusca a lui in secolul 21 imi parea absurda. In plus nu stiam ca marele Jaco sa fi avut vreun fiu. Dupa care m-am pus pe ascultat. Albumul a aparut in 2007 si se numeste “David Pastorius and Local 518″.

Coincidenta sau nu acest new-Pastorius cinta si el la chitara bass… si o face ca un dement scapat de sub tratament si intrat in sevraj public. Ca sa fiu sincer din momentul in care am auzit prima nota a discului am paralizat. Si primul efect a fost ca am ascultat de 3 ori toate cele 12 piese. Iui !!!…cum ar zice o amica de-a mea. Iuiuiui !!!, as completa eu. Asa gasca periculoasa de jazz-rock nu am mai simtit pe propria piele demulta vreme. Mai ales ca in materie de bass ma cam dezamagise ultimul disc al lui Marcus Miller.

David Pastorius si Local 518 te iau frumos de ureche si te poarta prin tot ce a insemnat muzica, hai sa-i zicem fusion, de prin 70 incoace. Sunt parfumuri ce amintesc de “Soul Sacrifice” si de Santana din perioada lui hai sa-i zicem valabila, mai apoi nuante de Gong, supergrupul francez, care ma facea sa visez cu ochii deschisi nopti de-a rindul… Gasca asta are, inevitabil, ceva si din Weather Report, pentru ca aveam sa aflu scomonind netul ca David e, totusi, nepotul lui Jaco Pastorius. Undeva in neinteles exista o coincidenta de ADN. O suprapunere perfecta pe cel putin patru corzi. Si mi-am amintit cit de frumos se putea cinta in anii 70. Cit de maret e albumul “Spectrum” al lui Cobham sau cit de incredibila traiectoria Mahavishnu. Si cu toate astea ceea ce ascult acum tine de secolul nostru. Cinci instrumentisti plini de abilitate si o bucurie contagioasa. Nu ai cum sa faci pauza de nici un fel atunci cind te pui pe ascultat.

Drept urmare mi-am pus automat albumul si in masina, pentru ca am simtit ca o vreme acest disc imi va fi indeajuns. Si am incercat sa-l dau mai departe celor care stiam ca se vor bucura de el. Pare primul disc al lui David Pastorius, si in plus pare ca a fost destinat in principal pietei muzicale japoneze. Tocmai de aceea am gasit referinte minime. Dar asta chiar nu mai conteaza. Exista pe You Tube in schimb citeva clipuri live. Iui imi vine sa zic iarasi cu riscul de a plati drepturi de autor. Iui mai frate, iui…

© 2008 Rockritic.    Muzica 2010