Imi amintesc cu cata bucurie mi-am sunat colegul de blog (stiuca) sa-I spun ca mi-am cumparat un disc. Recunosc – e un gest pe care-l fac foarte rar. Cand se intampla insa, e un moment de mare fericire.

Achizitia era discul Robert Plant & Alisson Kraus – Raising Sand. Reactia unora din jurul meu a fost – de ce l-ai cumparat, nu-l puteai trage de pe net? Ba da, dar unde e placerea deschiderii book-let-ului, rasfoirea lui pagina cu pagina, atingerea hartiei cu varful degetelor si privitul pozelor pe care cei doi le-au facut pentru albumul asta? Nicaieri. Multi habar n-au de lucrurile astea.

Dar un album e un pachet complet, asa cum un concert e si sunet si lumini si proiectii si fum si dans…Asa trebuie luat un disc – cu credits, cu thanks to…, imagini, mirosul de nou, si, normal, muzica.

Dar lumea nu mai e ce-a fost (asta nu e o noutate, stiu foarte bine), iar posesorii unor boxe nenorocite de plastic infipte intr-o placa de sunet integrata pe placa de baza a PC-ului au uitat demult ce e ala un album (daca nu cumva sunt prea tineri sa fi stiut vreodata).

Tot pachetul s-a transformat intr-un sir de pachete de biti, indesat intre alte pachete de biti pe un hard disc de 500 de Giga. Pe care intra toata muzica din lume si alaturarile Manele/Petrecere/Parazitii nu par nefiresti.

In contextul asta, sa scoti un album ca pe vremuri pare o nebunie. Dar nebuni mai exista, slava domnului, iar printre ei, un domn pe numele sau Mani Gutau, cel care-a tinut mortis ca Trend Off – Urma – sa iasa bine. Si are o coperta cum n-am vazut la nici un artist din Romania in ultimii 5 ani. Mani stie ca un album e un pachet complet. Asa ca ambalajul e de exceptie. Fotografiile din booklet (autor: Cosmin Bumbut) – fermecatoare. Cantecele au fost imprimate intr-un studio din Germania.

Cineva a facut o comparatie, apropo de albumul acesta, aparut in Romania. Adica, in noroiul din cotetul de porci, eu sa port rochie alba si pantofi cu toc? Poti alege sa fii porc, am zis eu…