Nu stiu cum se face dar parca odata cu frigul mi s-a instalat si lenea in oase. Nu am mai scris nimic de ceva vreme. Stiu ca nu e bine. Dar din punctul din care privesc acum, vara e la o distanta aproape egala. Sunt(em) la jumatatea distantei dintre vara care a trecut si cea care va sa vina. Si asa stind lucrurile ma lupt cu gerurile si zapezile care vin asupra-mi.
Prea lung delir nu e bun ar spune un student african la stomatologie asa ca trec la subiectul de azi. Anticipat de “broasca” in postul anterior. E vorba de Maxime LeForestier, un tip, un francez, un… nici nu stiu ce sa zic ca e. Mare compozitor, excelent chitarist. L-am descoperit intr-o seara, pe TVR2, se transmitea la o ora imposibila un concert intitulat “Plutot guitare”.
Am inceput sa ma uit mai mult pentru ca nu aveam somn, recunosc. Dar si pentru ca am o oarecare ingaduinta fata de francezi la orice ora din zi sau din noapte. Si am luat-o peste nas. Ceea ce a urmat m-a facut praf. Maxime LeForestier, alaturi de inca 3 chitaristi de senzatie, treceau in revista, asa a la legere, cele mai reprezentative compozitii ale artistului. Si o faceau numai din chitari, e adevarat 4, si voci. A fost cel mai tare concert unplugged pe care l-am vazut vreodata. Curat, echilibrat, astral si carnal in acelasi timp.
Am cautat si am gasit mai apoi si filmarea si discul iesite pe piata dupa concert. Sunt niste chestiuni absolut obligatorii pentru toti cei care au pretentia “ca o fi, c-o pati, ca asa si pe dincolo…” Beton pentru toti ceilalti.
Maxime Le Forestier cinta de pe la inceputul anilor 70 in Franta. A trait pe bune si perioada flower power. A tras si la chitari acustice si la chitari electrice, si mai jazz si mai rock si mai folk. Iar cu “Plutot guitare…” a zis hai sa o fac asa simplu, acustic. Mie mi-a amintit instant, privindu-i figura, de cea a lui Mircea Florian. Intr-un anume fel cu suficienta gheata si acuitate felina, cu aceeasi relaxare in a cinta, dar pe doua paralele deloc intersectate.
Am ales azi spre a exemplifica cele spuse, un clip interesant. Unul, filmic, turnat la Venetia alaturi de Daniel Auteuil, alt tip fain. Si daca “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie” ar fi o culegere muzicala, acest tip va zic eu ar fi obligatoriu un capitol.
Maxime Le Forestier - L’homme au bouquet de fleurs
Discussion
No comments for “Maxime Le Forestier - L’homme au bouquet de fleurs”
Post a comment