music

Band Of Horses - Cease To Begin(2007)

Am atat de putin timp, incat, ironia sortii, nu mai apuc sa ascult nimic. De radio sunt satul, nu am televizor de doi ani, seara ajung frant acasa. Cu toate astea colectia de discuri ma priveste imperturbabila, si asteapta, probabil, sa fie redescoperita. Sa spunem doar ca nu ne-am despartit definitiv…

Tot ce apuc sa acumulez sonor vine fie din cantarile live, fie din cantece disparate. Auditia, daca in rumoarea biroului (rumoare pe care, de o vreme incoace nu pot s-o neglijez din ratiuni manageriale) poate fi numita auditie, ma face sa prind la casti cand si cand un cantec.

De regula cantecul cu pricina e dragoste la prima vedere. Ceva fulgerator. Dupa prima ascultare timpanele prind dependenta de respectivele vibratii, si-si cer portia de satisfactie. Iar eu, iertati-mi citatul dintr-un cantec infantil, “pun piesa pe repeat si o ascult la nesfarsit”.

Dintre recentele mele iubiri de cateva zile amintesc Asia – Arena, Byron – Essential Piece sau Anouar Brahem – L’arbre Qui Voit si Spitalul de Urgenta – Vin. Aceste pasiuni nebune nici macar nu sunt, majoritatea lor, intalniri noi. Din varii motive ma reintorc periodic la mai vechi iubiri. Exceptie face Byron, caci artistul si-a lansat toamna asta primul material – Forbidden Drama. Si, era sa uit, recomandarea stiucii – Maxime Le Forrestier – L’homme au bouquet de fleurs.

So, inaintez destul de greu. Ceea ce e cam trist, cu atat mai mult cu cat inca ma mai amagesc ca sunt un tip curios.

Dar uneori ma las cucerit si suprins mai intens decat frecand obsedat unul din putinele titluri din playlistul de mai sus. Caut pe allmusic guide un nume catchy sau, dimpotriva, cat mai insipid, intre propunerile sectiunii “editor’s choice“. Saptamana trecuta am hotarat sa descarc formatia Band Of Horses. Trupa tanara, n-are decat 3 ani si doua albume. Cel nou, iesit anul asta din mainele americanilor, Cease to Begin, m-a invins din prima auditie. Era singura lui sansa, caci, nu am apucat sa scriu mai sus, am devenit, printre altele, si mai putin rabdator. Cease to Begin incepea destul de “tare”, cu mentiunea ca pentru mine “tare” e mult mai soft decat ceea ce inghite de regula un metalcore-ist, spre exemplu.

Asadar, chitari indie, melodie buna si voce mieunata, uneori amintind de Neil Young. Dupa cantecul 2 apele se linistesc, iar Band of Horses se-arunca-ntr-o melancolie ravasitoare. Mai tresar nervosi de vreo doua ori, in rest totul e calm, trist si taraganat. Ii iubesc de aproape o saptamana. Albumul lor curge cum prea putine discuri de pe lumea asta curg. Sau poate, indragostit de el fiind, nu-i vad “neregulile”. Poate Detlef Schrempf e un titlu stupid, mai ales ca n-are a face deloc cu baschetbalistul german. Poate nici asemanarea prea evidenta cu Coldplay nu merita aplauze, dar, cum spuneam, iubesc discul asta, cum n-am mai iubit de mult un album.

Pe pagina de pe MySpace ii poti asculta pe Band Of Horses. Recomand tocmai Detlef Schrempf.

© 2007 Rockritic.    Muzica 2010