Traim niste zile ciudate. Fiecare e pusa sub semnul unui cod. Uneori culorile se schimba, alteori culorile nu se confirma. In general emitatorul de culori e daltonist. Ba trebuie sa ne pregatim in grup pentru o perioada de panica, ba trebuie sa stringem apa de ploaie in galeata.
De o vreme cineva a hotarit ca e cazul sa-mi taie si cablul de la televizor. Si uite asa nu mai ajunge nimic la mine. Nici o culoare, nici un avertisment.
Pe 30 august la Sibiu e programat concertul in aer liber al celor de la Jethro Tull. Asta e intradevar un cod pentru mine. E o semnalizare care m-a emotionat imediat mai puternic decit orice furtuna sau uragan. In Piata Mare, acolo unde in urma cu 12 ani am trait doua ore magnifice alaturi de Ian Garbarek, urmeaza sa vina Ian Anderson.
Cineva, un prieten bun, imi spunea la un moment dat ca daca ar fi sa si-l inchipuie pe Dumnezeu intruchipat in muzician atunci aceasta intrupare ar fi Ian Anderson. Un tip absolut uluitor. Am avut marea sansa ca inca din anii de gradinita sa ascult Jethro Tull. Si nu zic asta ca sa ma dau mare. Pentru ca nici nu am cui. Generatiile care mi-au urmat sint azi fascinate de tot felul de chestiuni care mie imi par atit de inconsistente.
Cui as putea sa-i povestesc eu acum intreaga istorie a albumului “Thick as a brick” ? Cine m-ar mai asculta daca m-as extazia explicand cit de frumos si sinuos e albumul “Minstrel in the gallery” sau “Songs from the wood ” ? Sau cit de subtila si uluitoare e trecerea spre soundul electronic Tull din anii ’80 ? Poate ca as primi asa din simpatie o cafea pentru asta, cel mult doua…
Si cu toate ca traiesc printre imbecili ma simt conectat cu energia lui Ian Anderson in fiecare zi. Ii stiu pe derost si albumele solo, incerc sa descarc de pe unde apuc filmari…si l-am vazut cu bucurie acum 3 ani la Sala Palatului. Nu e doar un mare compozitor, e si un mare chitarist. Si un tip extraordinar de haios si ludic. Acum are aproape 60 de ani si cu toate astea Piata mare din Sibiu nu-i va putea opune nici o rezistenta. Asta ar trebui sa fie zilele astea in Romania adevaratul cod rosu. Joi 30 august asadar veniti la Sibiu sa ne clatim auzurile dupa o vara in care ne-au trecut prin urechi toate gunoaiele, insultele, amagirile, tradarile si bolile de care suferim atit de frumos toti laolalta.
December 24, 2007 at 10:22 am
Regret nespus de mult faptul ca nu am putut perge la Sibiu sa-i vad pe JT. Ar fi fost pentru a treia oara pt mine. Asemeni prietenului tau care il aseamana pe Ian cu Dzeu, pe mine daca m-ar intreba cineva care este cea mai “completa” (scuze greseala gramaticala) trupa, i-as raspunde fara ezitari Jethro Tull. Pur si simplu sunt magnifici.