music

David Sylvian - God’s Monkey

Am fost deja laudat ca scot la lumina tot felul de artisti obscuri. Obscuri in sensul general al termenului. Oameni care nu ruleaza in fm nicioadata. Oameni pe care nu-i gasesti pe casete nicaieri. Sigur FM-ul e ca o boala, cine intra acolo nu mai iese. Va avea parte de toate onorurile si covorul rosu insa pasii lui o vor lua in directia opusa muzicii.

Pentru ca muzica inseamna libertate. Tocmai de aceea cel mai liber muzician mi se pare ala de cinta la fierastrau. Nu are nici angoase, nu are nici aspiratii, nici partituri, face doar ceea ce ii spune constiinta sa faca atunci cind nu taie lemne.

Asa ca vreau sa-l aduc astazi in fata pe David Sylvian, un muzician britanic “extrem de necunoscut”. Sint chiar sigur ca daca merg de la mine de la bloc pina in centru nimeni nu va sti sa-mi spuna cine e si va cred mai degraba ca sint in cautarea unei adrese. David Sylvian mi-a tulburat atit de tare mintea in urma cu doua toamne incit spun doar atit: vreti sa infruntati depresia altfel decit luind medicamente sau golind sticle ? Ascultati “Secrets of the Beehive” discul sau din 87. Aici depresia straluceste atit de tare incit fiecaruia dintre noi ne va parea desuet sa mai incercam macar sa fim asa.

E foarte sumbru. E incredibil de cursiv. Daca ai apucat sa asculti prima piesa nu mai scapi pina la sfirsit. Timp in care te identifici cu tot felul de stari. Iti vine sa iei in brate caloriferul, iti vine sa-ti prajesti ficatii, sa … ei nici chiar asa, hai ca exagerez !

David Sylvian e si o voce interesanta, fara performate insa exact ceea ce ii trebuie povestitorului pentru a spune povestea. E ceva mai slefuita ca vocea lui Cohen, dar nici atit de prezenta ca vocea lui Gahan. Insa undeva pe acolo.

De vreo 20 de ani Sylvian cinta si colaboreaza din cind in cind cu Robert Fripp si in felul asta e oarecum adoptat in marea familie Crimson. Atit in studio cit si in live. Am dat doua linkuri dintr-un concert japonez din 94 intitulat “The Road To Graceland”, cu Sylvian alaturi de Fripp, Trey Gunn la chapman stick, Pat Mastelloto la tobe si cu un sound Crimson adus poeziei lui David. Sper sa va placa !
http://www.youtube.com/watch?v=LivZtancfJg

http://www.youtube.com/watch?v=mGkGa-F7iIQ&NR=1

© 2007 Rockritic.    Muzica 2010