Orice carnaval presupune o mare doza de mister. Cine se afla oare in spatele mastii ? E incitant sa iti doresti sa descoperi si uneori un esec total chiar sa o faci. Pentru ca in spatele mastii poate fi orice…

Cu ceva vreme in urma am dat peste un personaj care mi s-a parut captivant de la bun inceput. Buckethead e un muzician, un chitarist, ascuns in spatele unei masti cu trasaturi venetiene si cu o galeata de plastic pe care scrie KFC in cap. Niciodata acest om nu a aparut altfel. Iar toata alura asta de “alien” e dublata de muzica pe care o face. Pentru ca indiferent cum arata Buckethead este astazi unul dintre cei mai interesanti muzicieni din avantgarda rockului.

E important de unde o apuci cu Buckethead, pentru ca discurile sale sunt diferte unul de celalalt. Eu am avut sansa sa incep cu Colma, un disc scris, dupa cum am aflat intr-un cimitir, sub inspiratia si aerul greu al crucilor de piatra. E un album foarte calm, uneori egal si plutitor ca si timpul. Si de atunci am intrat in lumea lui.

Ceea ce aveam sa descopar mai apoi l-ar fi facut gelos chiar si pe Jules Verne. O lume plina de o mitologie fictiva aproape paranoica. Roboti luptind vitejeste cot la cot cu gainile, monstri terorizati de umbre si forme fara definitie, pasaje secrete deschise dincolo de Triunghiul Bermude, si in general tot felul de chestii pe care nu am incercat sa le iau in serios.

Buckethead e un super chitarist. Albumele sale mustesc de tehnica si de energie. As recomanda “Monsters and Robots” ca si etalon. Un disc care ascultat te poate face sa renunti la masina, autobuz sau bicicleta. Are atita energie incit ar putea electrifica usor un orasel cu tot cu periferii. Si cu toate ca forta asta ar putea parea bruta exista si subtilitati si feeling, a se asculta “Population Overdrive”.

Lumea lui e comica pe de-a intregul. Si am avut curiozitatea sa caut toate discurile sale. In plus nu am putut sa nu ma amuz cind l-am vazut cooptat de Axel Rose intr-una dintre formulele Guns and Roses. Ce sa caute tipul asta intr-o trupa atit de comerciala ?

Armata lui Buckethead e completata fericit ici colo de aparitiile unor basisti deosebit de inspirati, Bill Laswell sau Les Claypool. Intrati si ei in jocul de masti devenit coplesitor. E clar ca Buckethead creaza constient un soi de mitologie contemporana, e un antidot perfect apatiei, astfel incit voi incheia parafrazind una dintre piesele sale, “Wellcome to Bucketheadland !”

Buckethead : http://www.youtube.com/watch?v=DrLAD66rwm8