albums

Jose Gonzales - Veneer

Uneori nu sint multe lucruri de spus pentru ca vorbele si cuvintele sint inselatoare. Ele nu sint picturi sa te faca sa transpiri usor, decit rareori. Am mai facut o descoperire pe care trebuie sa o impartasesc.

Cine si-ar putea imagina usor un muzician cu radacini latino traind si compunind intr-un spatiu scandinav. Ce ar putea fi el ? Un Pepe nordic nu ?! Un importator de kitch exotic in inghetatul nord poate… ei bine nu. Exista intimplari si reguli care se sustrag legilor care ne supun pe noi aici.

Jose Gonzales s-a nascut in 78 la Goteborg dintr-un tata argentinian care si-a acordat calduroasa casa la ritmurile Americii Latine intr-o perioada de invazie in teritoriul scandinav a muzicii britanice rock. Asa ca Jose Gonzales a trebuit sa infrunte vicisitudinile muzicale si moda vremii iar la momentul potrivit sa-si gaseasca un drum.

Are un singur album, Veneer, aparut in urma cu un an jumate. Am avut o prejudecata vis-a-vis de numele omului. Parea ca are sonoritati de traficant de droguri sau in cel mai bun caz un nume de actor mexican de mina a doua. Si mi-au fost suficiente doua trei minute de ascultare.

In primul rind surpriza de a auzi un tip cintind la o chitara acustica armata cu corzi de plastic. In general astfel de lucruri se intimpla cu chitaristii de muzica clasica. Apoi un mod aproape minimalist de a armoniza intregul. O voce interesanta, care uneori in plutirea liniara imi aduce aminte de Mircea Florian. Un folkist minimalist. Asta zau nu exista, zau nu exista, zau ! (vorba unui cintec folk romanesc de prin 78).

Jose Gonzales si-a inregistrat albumul cit se poate de firesc. O chitara si o voce, o tehnica buna in ambele situatii, si atit. Nu tu ecouri, nu tu reverb, inregistrari suprapuse, mixuri. E unul dintre cele mai sincere lucruri pe care le-am ascultat pina acum. E adevarat ca foloseste acordaje uneori complicate si capodastre strinse pe mijlocul grifului dar asta deja nu mai are nici o importanta. Tipul e adevarat.

Cautati neaparat albumul Veneer. Si ascultati spre exemplu piesa “Heartbeats”. E un cover dupa o trupa disco optzecista, The Knife. In original acest cintec suna inspaimintator acum, e genul de piesa care te poate face sa inchizi instantaneu radioul. Ei bine Jose Gonzales il scoate la lumina dupa 20 de ani precum diamantul din noroi. Impresionant ! Am vazut pe net si un alt cover dupa Joy Division, “Love will tear us appart”. M-am lasat iarasi comod pe spate si am incercat sa respir cit mai rar.

Ei si pentru ca astea le-am zis eu pina acum va citez ce spune ziarul The Sun despre Jose Gonzales : “Intr-o lume a clonelor muzicale, suedezo-argentinianul este un talent original si exploziv”. Nu mi-a stat pina acum in obicei de a face link de aici catre alte spatii virtuale dar acum o voi face. Daca aveti rabdare va dau trei cai de rezolvare a piesei “Heartbeats” undeva pe You Tube. Vizionare placuta si descoperiti-l pe Jose Gonzales un muzician care atunci cind cinta se misca foarte putin pentru ca stie miscarea e in cei care-l asculta.

1. http://www.youtube.com/watch?v=s4_4abCWw-w

2. http://www.youtube.com/watch?v=R_kLwQJUqYU

3. http://www.youtube.com/watch?v=QYAuRrAeCWg

© 2007 Rockritic.    Muzica 2010