music

John Lee Hooker - Six Page Letter

Pana sa moara, mr. John Lee Hooker aproape apucase sa termine un nou disc. Trasese vocile si mai toate partile de chitara.

A plecat insa, asa incat au ramas altii sa duca treaba la bun sfarsit. In studio s-a adunat o gasca senzationala pentru a finisa ceea ce John Lee Hooker nu apucase. Doar lista muzicantilor imi da fiori:

Iar misiunea lor n-a fost deloc simpla, caci, atentie – Face To Face nu trebuia sa fie un album omagiu, ci unul cat mai aproape de ce-ar fi vrut maestrul.

De la prima ascultare, asta se-ntampla acum vreo 3-4 ani, am ramas agatat de un cantec numit “Six Page Letter”.

O scrisoare de 6 pagini intinsa pe aproape 6 minute, speciala tocmai prin faptul ca maestrul ar fi vrut altceva de la melodia asta. Fara chitara saltareata, fara ritm tinut din picior. Fara boogie.

In compensatie, dupa o chitara care-as putea jura ca sta-n mainile lui Clapton, vine un ansamblu de coarde. Periutele mangaie cinelele, pianul rasuceste cutitul in rana, in vreme ce Lee Hooker isi mormaie durerea.

Pentru efect maxim a fost adaugat si-un saxofon, care putea sa lipseasca foarte bine, dar – pentru cei sensibili doar la acest instrument- e acolo.

Hooker isi mormaie durerea, spuneam. De-abia intelegi povestea, si, la cat e de trista, sper ca omul n-a trait-o pe pielea lui. E spusa in cuvinte simple si putine. John e poet doar prin interpretare. Dar ce interpretare!

Sa scriu ca e vorba despre un individ care-si duce iubita la petrecere, iar ea danseaza toata noaptea cu prietenul lui cel mai bun? Ca, in vreme ce el vrea lamuriri, she keeps talking about the wheater, It ain’t right, It ain’t right, mmmmm…

Ca el se multumeste si cu prietenia (fostei) iubite? Varianta infernala, daca ma-ntrebati pe mine. Cel mai prost drog. Nici macar nu te cureti de la el.

© 2007 Rockritic.    Muzica 2010