music

Eurovision. Cu ochii larg inchisi.

Ce mai circ a iesit anul asta! Asa a fost si-n alti ani? (Naiva) intrebare vine din necunostinta de cauza – pan-acum meseria nu m-a obligat sa urmaresc ca un obsedat desfasurarea spectacolului.

Si cand spun spectacol am spus tot. De-aici vine si dezinteresul meu. Eurovisionul este, inainte de toate, un spectacol de televiziune. Inca o inventie menita sa ne lipeasca fundul de fotolii si ochii de micul ecran. Avand drept pretext muzica.

In zecile sale editii Eurovisionul a dat istoriei muzicale nume memorabile care incap pe degetele de la o mana. Nu sariti in sus. Cati indivizi castigatori ai concursului acesta au pornit o moda in pop? Cati au deschis drumuri noi? A avut cineva vanzari memorabile? Cine-a cucerit si America, dintre toti premiantii? Cine a intrat in UK Top 40?

Amintesc Statele Unite si Marea Britanie pentru ca – sa fie clar - aici se fac regulile. Aici se scrie istoria muzicii de consum. Aici se castiga banii, aici se nasc, prind radacini noile sunete, noile revolutii. Sigur, cu exceptiile de rigoare.

Dintre toti europenii, britanicii isi baga cel mai tare picioarele in concursul asta. Atat de tare, incat se fac de ras cu niste rezultate de copii retardati.

Zambim satisfacuti cand vedem ce-au facut englezii in ultimii ani la Eurovision? Conteaza emisiunea asta cand il ai pe Robbie Williams? Sau Coldplay? (by the way - habar n-am ce-a fost in capul lui Morrisey cand si-a zis ca participa anul asta)

Apropo de exceptii – castigatorii Eurovisionului care-au chiar intrat in prima linie a show-biz-ului mondial sunt doar intamplari. Abba e cea mai cunoscuta. In peste treizeci de ani. Treizeci de ani!

Si-acum – inapoi acasa. Mascarada iscata de preselectia nationala, privita din punctul de vedere prezentat mai sus, e doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Asta e, suntem mici. Din toate punctele de vedere. Chilian mi-a spus intr-un interviu ca “avem muci in loc de coloana vertebrala”. Trebuia, intrati in Uniune, sa le mai aratam odata ca omul avea dreptate?

Inca ceva. Ne agitam atata fiindca, dincolo de ce-am spus mai sus, Eurovisionul e biletul nostru catre tarile in care lumea plateste zeci de euro sa vada un concert si da bani pe discuri.

E o foarte mare sansa sa intram intr-un circuit mai select. Mai pretentios si mai profitabil. N-am gasit alte catapulte sa ne-arunce in ‘lumea buna’. Pan-acum cel putin.

Maestre, muzica!

P.S. cum de n-am scris nimic de Moga?

© 2007 Rockritic.    Muzica 2010