Anul ăsta am ratat cu bună știință B’estfestul. Mai exact două zile din trei. Festivalul pe care l-am trăit intens an de an de când se chema B’estival și avea loc pe betoanele de la Romexpo a avut tot ce-i trebuie, mai puțin un lineup cu adevărat tentant.

Pentru mine cel puțin, în 2012 un maraton muzical de trei zile cu headlinerii Garbage si Royksopp e neinteresant. În anul în care pe la festivalurile europene concerteaza Bjork, Bon Iver, Florence & The Machine, The Black Keys, The Cure sau Pearl Jam numele programate să facă show pe izlazul comunei Tunari îmi par firimiturile unei mese copioase.

Mutarea într-un spațiu mai potrivit a fost o mișcare inspirată și necesară, dar odată cu ieșirea la iarbă verde B’estfestul a pierdut pe drum puterea de-a crește festivalul din punct de vedere muzical. Organizatorii au diversificat oferta, adăugând mai multe scene (una din ele dedicată exclusiv rockerilor), fără ca această extindere stilistică să aducă mai mult public.

Însă plătitorii de bilet/abonament s-au simțit bine, cu siguranță. E un atu al Emagic-ului – să ofere entertainment dincolo de concerte; atmosfera e atât de ok  încât nici nu contează foarte tare cine e pe scenă. Pur și simplu e fain/cool/mișto (alegeți voi varianta cu care vă-mpăcați mai bine) să fii acolo. La capitolul acesta restul organizatorilor de festivaluri cad testul cu succes maxim, mai puțin responsabilii Peninsulei de la Târgu-Mureș.

Cel mai recent exemplu – Rock The City – acolo singura opțiune non-muzicală a fost statul la masă cu berea-n mâna. So, no rock!